Bine ați venit pe site-ul Sandra Izbașa Online, site dedicat talentatei gimnaste Sandra Izbașa.
Sandra este campioană olimpică la sol, câștigând medalia de aur la Olimpiada de la Beijing în 2008 unde a reușit clasarea pe cea de-a treia treaptă a podiumului și cu echipa! A obținut de asemenea și primul loc în competițiile individuale din 2008: Arthur Gander Memorial și Nadia Comaneci Invitational.
În 2011, Sandra a devenit campioană europeană la sărituri și sol!
Navigând pe acest site poţi afla mai multe despre Sandra!

Sandra Izbașa Online acum și pe Facebook!

Izbaşa vrea aurul olimpic!

Sandra Izbaşa (22 ani) a fost singura campioană olimpică din gimnastica europeană la Beijing 2008. O gimnastă atipică pentru România, înaltă (1,67m), blondă, exprem de expresivă, cu o frumuseţe naturală care frapează, Sandra se regăseşte, după patru ani în echipa care va lupta la Londra pentru podiumul olimpic. O perioadă dură, care lăsă în urmă o accidentare gravă, ruperea tendonului lui Ahile la piciorul drept, dar şi fracturarea mâinii stângi, multă suferinţă şi durere, mii de ore de antrenament şi recuperare specială pentru a se putea întoarce în sală.


La finalul lui 2009, Sandra reînvăţa să meargă, să facă primii paşi, să dea la o parte cârjele, să treacă peste coşmarurile în care accidentul suferit în sală se întâmpla iarăşi şi iarăşi. La începutul lui 2011, devenea dublă campioană europeană, la sol şi sărituri, aparat la care antrenorii Mariana Bitang şi Octavian Bellu practic au reinventat-o. În acest an, şi-a apărat titlul continental la sărituri, anunţându-se şi o candidată serioasă la podiumul olimpic la acest aparat, alături de "solul" său de suflet.


Te gândeai după Beijing că vei prinde şi Londra?
Sincer, nu. Îmi aduc aminte că, după ce am câştigat medalia de aur, au fost nişte reporteri care m-au întrebat dacă acum, după ce mi-am împlinit visul olimpic, ne vom mai vedea şi la Londra. A fost cel mai categoric "nu cred" pe care l-am spus vreodată şi uite că după patru ani sunt tot în sală.


Cum a fost acest ciclu olimpic pentru tine?
De la agonie la extaz, cu doi ani petrecuţi în afara sălii, cu o accidentare din care nu credeam că voi mai putea merge vreodată, darmite să mai fac gimnastică şi acum, în ultimii doi ani cu multă muncă după care au început să apară şi rezultatele.


Care a fost cel mai greu moment în aceşti patru ani?
Cel cu accidentarea. Nici eu nu ştiu cum am trecut peste ce s-a întâmplat, am lăsat timpul să vindece totul de la sine pentru că îmi amintesc că atunci când am început recuperarea nu-mi dădeam nicio şansă de revenire. A fost o perioadă în care nu suportam nici măcar să îmi privesc exerciţiul de la sol, aparat la care suferisem acea accidentare.


Sincopa din 2010


Emoţiile sunt mai mari decât la Beijing?
Nu ştiu, nu ar trebui să fie. Sunt emoţii constructive ca la orice alt concurs, poate e un pic de presiune să zicem. Toată lumea se aşteaptă ca după aceste rezultate bune de la Europene să fie cât mai multe medalii la Londra. Noi pentru asta ne pregătim, ne dorim să iasă bine, depinde de ziua pe care o vom prinde acolo.


În aceşti ultimi patru ani te-ai gândit serios la retragere?
Da, chiar înainte de accidentarea din 2009, înainte de Europene. Am simţit atunci că nu mai pot, chiar am trimis o scrisoare la federaţie că nu mai vreau să merg la concurs. Pot să spun că în proporţie de 90% eram cam retrasă în acea perioadă. Apoi a venit accidentarea şi la lot s-a schimbat totul, am mers mai departe...


Ai revenit la Mondialele din 2010 şi ai avut acea ieşire din covor la sol. Te-a afectat?
Normal, însă am încercat să nu mă gândesc prea mult şi să îmi găsesc noi repere pentru a merge mai departe. Iar răspunsul a venit după numai şase luni la Europene, când am cucerit două medalii de aur.


Pari urmărită de ghinion când e vorba de Mondiale. Anul trecut ai fost retrasă din echipă chiar înainte de plecare...
A fost frustrant, pentru că îmi doream mult să merg acolo, mi-am adăugat elemente noi, însă problemele de sănătate m-au tras înapoi. Încercând să feresc piciorul la care suferisem operaţia de refacere a tendonului m-am accidentat la celălalt picior.


"Aurul de la Beijing n-a fost întâmplare"


Câte aparate vei face la Londra?
Patru aparate, paralele şi bârnă doar ca să ajut echipa, iar la sol şi sărituri să mă bat pentru finalele pe aparate.


Se conturează noul sol olimpic?
Da. După multe căutări am găsit şi melodia, "Shine On You Crazy Diamond" a celor de la Pink Floyd. E foarte multă mişcare pe piesa asta, dar am şi timp să respir. Cred că mi se potriveşte foarte bine şi sper să prindă şi la public. Merg la Londra să arăt lumii ce am pregătit atâţia ani, să arăt că titlul olimpic cucerit la Beijing nu a fost o întâmplare.


Cum vezi concurenţa la sol cu Larisa şi Cătălina?
Eu nu mă gândesc la ele ca la concurentele mele directe pentru că eu sunt singura mea adversară. Fiecare se antrenează să fie cea mai bună, iar eu ştiu că trebuie să fiu mai bună decât eu însămi, nu decât Cătălina sau Larisa.


Ce îţi propui pentru Londra?
Îmi doresc să fiu sănătoasă şi să prezint integralele exact aşa cum le-am antrenat, să-mi stăpânesc emoţiile şi la final toată lumea să fie mulţumită.


Sursa: prosport.ro
Postat în 21 iulie 2012
Nume:
E-mail: (optional)
Zâmbet: smile wink wassat tongue laughing sad angry crying 

Control de Spam: Pentru a confirma că nu eşti un spammer, scrie "hello" în secţiunea de mai jos (fără ghilimele).

Content Management Powered by UTF-8 CuteNews



Conditii de Utilizare / Webmaster: Monagym / Gazduit de catre: Hermon.net