Bine ați venit pe site-ul Sandra Izbașa Online, site dedicat talentatei gimnaste Sandra Izbașa.
Sandra este campioană olimpică la sol, câștigând medalia de aur la Olimpiada de la Beijing în 2008 unde a reușit clasarea pe cea de-a treia treaptă a podiumului și cu echipa! A obținut de asemenea și primul loc în competițiile individuale din 2008: Arthur Gander Memorial și Nadia Comaneci Invitational.
În 2011, Sandra a devenit campioană europeană la sărituri și sol!
Navigând pe acest site poţi afla mai multe despre Sandra!

Sandra Izbașa Online acum și pe Facebook!

Sandra Izbaşa, Alin Moldoveanu şi Eduard Novak au fost premiaţi din nou
sandra


Sandra Izbaşa, Alin Moldoveanu şi Eduard Novak au renunţat pentru câteva ore la antrenamente. Cei trei campioni olimpici au fost răsplătiţi din nou pentru medaliile de la Londra.
"Este un premiu care mă face să simt că suntem respectaţi, iar acest lcuru contează foarte mult. Am depus o muncă enormă şi am adus bucurii multor persoane din această ţară", a declarat Eduard Novak.

"Suntem recunoscători pentru premiile acordate", a completat Alin Moldoveanu.

Campioana olimpică de la sărituri, Sandra Izbaşa, a reintrat în sala de antrenamente, dar spune că nu ştie dacă va participa la Jocurile Olimpice de la Rio, din 2016: "Până la Rio mai sunt 4 ani. Am şi zis că trebuie s-o iau treptat. Dacă te gândeşti ce vei face peste 4 ani, nu îşi iese niciodată".

Alin Moldoveanu n-a avut timp de vacanţă. Pregăteşte deja următoarele competiţii "Sunt bine, am venit din cantonament, imediat ce scap de aici mă duc înapoi. Ne antrenăm la munte. Voi participa la finala Cupei Mondiale în octombrie. La anul, în februarie, avem Campionatul European. Încercăm să avem o prestaţie bună".

Sursa şi video: dolce-sport.ro
Postat în 3 decembrie 2012.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Marea campioană Sandra Izbaşa s-a alăturat campaniei Antena 3, "Pe tricolor e scris unire"
Stindard
Sursa foto: Facebook


Marea campioană Sandra Izbaşa s-a alăturat, din proprie iniţiativă, campaniei Antena 3, "Pe tricolor e scris unire".

Izbaşa i-a trimis directorului Antena 3, Mihai Gîdea, un plic cu tricolorul României care are scris pe el un mesaj emoţionant semnat chiar de campioană.

"Cu neţărmuită mândrie, te-am ridicat pe cel mai înalt catarg al lumii şi te-am udat cu lacrimi de bucurie", a scris Izbaşa pe tricolor.

"Nu i-am cerut acest lucru, nu i-am cerut nimic, a fost iniţiativa acestei mari campioane", a spus Mihai Gîdea, în ediţia de luni seară a emisiunii Sinteza zilei, de la Antena 3.

Sursa şi video: www.antena3.ro
Postat în 3 decembrie 2012.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 1
Şapte sportivi români nominalizaţi la topul celor mai buni sportivi din Balcani


Şapte sportivi români, toţi medaliaţi la JO 2012 de la Londra, figurează pe lista nominalizărilor din ţara noastră la cea de-a 40-a anchetă anuală a agenţiei bulgare BTA pentru alegerea celor mai buni sportivi din Balcani (Top 10 Athletes of the Balkans 2012).

Cei şapte sportivi români nominalizaţi de BTA sunt gimnasta Sandra Izbaşa, campioană olimpică şi europeană la sărituri, bronz olimpic şi aur european cu echipa; trăgătorul Alin Moldoveanu, campion olimpic la puşcă 10 m, gimnasta Cătălina Ponor, vicecampioană olimpică la sol, campioană europeană la bârnă şi cu echipa, medaliată olimpică cu bronz cu echipa; halterofila Roxana Cocoş, vicecampioană olimpică la cat. 69 kg; Corina Căprioriu, vicecampioană olimpică la judo (cat. 57 kg); Alina Dumitru - vicecampioană la judo (48 kg), campioană europeană; halterofilul Răzvan Martin, medalie olimpică de bronz la 69 kg.

Printre nominalizările din alte ţări figurează croata Sandra Perkovic, campioană olimpică la disc, sârboaica Milica Mandic, campioană olimpică de taekwondo (67 kg), sârbul Novak Djokovic, nr. 1 mondial ATP, turcoaica Asli Cakir Akptekin, campioană olimpică la 1.500 m, fotbalistul bosniac Edin Dzeko, campion al Angliei cu Manchester City, luptătoarea bulgară Stanka Zlateva, vicecampioană olimpică (72 kg), boxerul bulgar Kubrat Pulev, campion european şi IBF la categoria grea; gimnastul grec Eleftherios Kosmidis, campion european la sol; macedoneanul Pero Antic, campion al Euroleague cu Olympiakos Pireu; muntenegreanca Katarina Bulatovic, vicecampioană olimpică de handbal cu Muntenegru şi câştigătoare a Ligii Campionilor cu Buducnost; etc.

Participanţii la sondaj, agenţiile din ţările balcanice, vor trimite un clasament cu cei mai buni 10 sportivi, în care primul loc primeşte 10 puncte, locul II - 9...locul 10 - 1 punct.

Sursa: AGERPRES
Postat în 20 noiembrie 2012.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 1
Sandra Izbasa si Larisa Iordache, la “Good-Bye London” din Franta


Sambata, 24 noiembrie, in Vendéspace din localitatea Roche sur Yon, si duminica, in Kindarena din Rouen, cativa dintre cei mai buni gimnasti si cele mai bune gimnaste din Europa vor participa la o Gala Internationala, numita sugestiv “Good-Bye London!”.

La acest eveniment vor lua parte si Sandra Izbasa si Larisa Iordache, alaturi de alte nume mari ale gimnasticii, printre care Krisztian Berczi – campionul olimpic de la cal, Hamilton Sabot – medaliat cu bronz la paralele, Cyris Tommasone s.a.

Un spectacol complet si de inalt nivel al gimnasticii artistice, fara a uita, insa, ca evenimentul ii mai are in program si pe campionii de la gimnastica ritmica si trampoline.

Sursa: romgym.ro
Postat în 20 noiembrie 2012.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 1
Fabrica de Medalii – Un nou inceput
Postat în 20 noiembrie 2012.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Drumul de la na-na-na-na la medalia olimpică
Cum explică ratarea americancei Maroney din finala olimpică la sărituri şi ce i-a spus la ureche la festivitatea de premiere. De ce îi place să planteze copaci şi la ce se gândeşte în secundele premergătoare unui exerciţiu. Nu în ultimul rând, despre onoarea de a fi legitimată la Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti.


- Sandra, la Jocurile Olimpice de la Londra, în finala de la sărituri, McKayla Maroney, deşi favorită, a ratat teribil. Ulterior, după ce ai câştigat medalia de aur, i-ai spus ceva americancei la ureche, la festivitatea de premiere. Îţi mai aminteşti ce?

- I-am spus să nu-i pară rău pentru medalia de argint. La Rio de Janeiro, medalia de aur va fi sigur a ei, pentru că ea este cea mai bună la sărituri.


- Cum ţi-ai explicat căzătura ei?

- Pur şi simplu, au copleşit-o emoţiile. Ştiu că am văzut-o când a ieşit din sala de încălzire şi mi s-a părut schimbată. Antrenorii şi publicul puseseră presiune mare pe ea spunându-i întruna că ea trebuie să câştige, că ea e cea mai bună… Bine, acesta este stilul lor, al americanilor, aşa se încurajează ei, dar în cazul acesta cred că a contat faptul că ea, la numai 16 ani, nu avea experienţa momentelor cu o astfel de încărcătură. Probabil a tratat greşit concursul şi totul a ieşit aşa cum nu se aşteptase.


- Te-ai aflat vreodată într-o situaţie similară?

- Nu cred. Eu mi-am calculat fiecare pas. Şi chiar dacă antrenorii mi-au transmis ceva, am preferat să fac aşa cum m-am simţit mai bine, am adaptat ce mi-au spus ei la realitatea concursului.
Toate medaliile sunt valoroase. Dar cele două de la Jocurile Olimpice, sol-Beijing şi sărituri-Londra, sunt cele mai preţioase. Munca este la fel pentru toate, dar Olimpiada e apogeul în sport. Oricum, la toate medaliile ţin în egală măsură.



- Dar cum reuşeşti să-ţi păstrezi calmul? Cu atâtea priviri aţintite asupra ta, cu atâtea aşteptări ale publicului…

- Aşa m-am educat. De mică, mi-am dorit ca munca şi efortul meu să fie răsplătite. N-am suportat niciodată să ies din sală cu capul jos. Iar dacă s-a întâmplat să nu obţin rezultatul dorit, m-am ambiţionat şi mai tare pentru ocazia următoare. Este normal să mai ai şi zile proaste, şi se poate întâmpla să eziţi… Dar, în cazul meu, dacă fac o analiză, reuşitele sunt mai multe decât lucrurile care mi-au ieşit mai puţin bine.


- La ce te gândeşti înainte de un exerciţiu? În momentele acelea în care-ţi dai cu magneziu pe palme…

- Nu mă gândesc la ceva anume, nu-mi reprezint exerciţiul, pentru că el este deja în subconştientul meu. Practic, dacă la concurs îl gândeşti prea mult, nu-ţi iese. Cu cât ai mintea mai limpede, cu atât mai bine. De aceea, sunt momente în care cânt. Astfel, mă detaşez de tensiunea concursului şi-mi las subconştientul să lucreze. Strategia aceasta a dat rezultate de cele mai multe ori.


- Ce cânţi?

- Ce-mi vine. Nu am ceva anume. Poate fi un simplu na-na-na-na, doar nişte tonuri, şi nu neapărat versuri. Aşa mă deconectez, dar în acelaşi timp mă concentrez. Nu pot să explic, dar cred că totul ţine de simţ.


- Îmi amintesc de Londra şi de ultimele tale secunde la sol, cu acea ezitare. Cum ţi-o explici?

- A fost o blocare de muşchi. În ultima perioadă, nici nu prea mâncasem şi slăbisem mult. Nu aş zice că mâncarea era proastă, cred doar că am nimerit ceva ce nu mi-a picat prea bine şi astfel mi-am dat stomacul peste cap. Nu prea mai puteam să mănânc sau să beau apă. De aceea, cred că ezitarea mea a venit pe fond de deshidratare, dar a contat şi stresul acumulat. Am concurat timp de două săptămâni, ceea ce este foarte greu. Dacă s-ar fi întâmplat totul într-o singură săptămână, poate că situaţia ar fi fost alta, inclusiv în acea finală. Aşa, încărcătura nervoasă şi presiunea destul de mare au dus la eşecul meu din finala de la sol, dar nu-mi pare rău, pentru că, am mai spus-o, pentru mine solul rămâne de suflet, numai că mă bucur mult că am reuşit să iau o medalie la un aparat la care nici nu visam.


- Aş compara ce s-a întâmplat cu tine la sol cu situaţia Alinei Dumitru înainte de finala olimpică. Tot pentru „Observatorul militar”, ea a declarat că, având o medalie asigurată, s-a deconectat de la miza finalei şi a fost mai liniştită decât ar fi trebuit.

- Sporturile sunt diferite. Concentrarea oricum diferă de la om la om, dar ceea ce s-a petrecut cu mine nu a fost deconcentrare, pur şi simplu am simţit cum mi s-au blocat muşchii. De-acolo am tras din greu, mi-am dorit din suflet să-mi iasă elementul, dar nu a fost să fie…
Clubul Sportiv al Armatei Steaua m-a ajutat enorm, chiar şi în perioadele dificile. Le mulţumesc din suflet celor care muncesc în acest Club şi mă bucur că am ales Steaua. Nu m-aş transfera pentru nimic în lume.



- Acum, hai să lăsăm în spate Jocurile Olimpice şi să vedem care sunt dorinţele tale dincolo de sala de gimnastică. Acum câţiva ani, spuneai că-ţi doreşti un copac…

- Da, i-am spus cuiva că-mi doresc o casă, un copac şi o familie. Sunt cele mai mari realizări ale unui om. De ce un copac? Pentru că el creşte odată cu tine şi-l vezi maturizându-se în acelaşi timp.


- Ai apucat să-l plantezi?

- Da. Bine, a fost în cadrul unei acţiuni la Izvorani, dar, din păcate, nu ştiu cum s-a nimerit, fix mie mi-au dat o crenguţă, nu un copăcel. Drept urmare, mi s-a şi rupt. Am încercat să-l protejez, am mai avut grijă de el, dar cum a fost o iarnă grea, s-a rupt… Mi-a părut rău, dar nu este timpul pierdut, pentru că mie chiar îmi place să plantez copaci. Cu siguranţă, o să plantez mai mulţi.
Important în carieră este şi cum depăşeşti momentele grele. S-a întâmplat să am parte de aşa ceva, mai ales din cauza acelei accidentări dinaintea Jocurilor Olimpice. Totuşi, tot impul trebuie să pui lucrurile în balanţă şi să-ţi urmăreşti priorităţile. În acest sens, cu siguranţă, o să vină şi pentru mine momentul retragerii.



- Acest lucru se va întâmpla, probabil, după retragere… Nu ştiu dacă te-ai hotărât cu privire la viitorul tău profesional.

- Încă nu. Îmi doresc să fiu sănătoasă, iar până la sfârşitul anului să-mi pot duce demonstraţiile. Mă antrenez şi o să mă antrenez pentru ele, iar de la anul nu ştiu ce voi face, pur şi simplu îmi doresc să iau pas cu pas tot ceea ce vine, pentru că dacă-mi fac planuri, niciodată nu-mi ies. Aşa mi se întâmplă.


- Ce te vezi făcând peste 10 ani?

- Ooo… Nu pot să văd chiar atât de mult în viitor. Abia ştiu ce o să fac mâine.


- Ce ţi-ar plăcea?

- E clar că tot trebuie să fac ceva. Deşi, probabil, o să rămân lângă sportive, nu cred că o să devin antrenoare. Am stat 19 ani în sala de gimnastică şi nu cred că aş vrea să continuu tot aşa.


- Cum îi priveşti pe antrenorii Bellu şi Bitang?

- Pun foarte multă pasiune şi ştiu să te ghideze. Domnul Bellu este un foarte bun psiholog, ştie exact cum să te ia ca să dai randament maxim, iar doamna Bitang este severă, dar cu severitatea dă foarte multe roade. Se vede şi se simte.


- V-au mai lăsat la câte-o ciocolată?

- Eu oricum am voie orice… Sunt conştientă că trebuie să mai mănânc şi fructe şi legume, pentru că sunt sănătoase. Le mănânc, ce-i drept, mai rar, dar nu ţin un regim alimentar. Am trecut cu bine de perioada pubertăţii când corpul se transformă şi trebuie să ai grijă la ce şi cât mănânci, şi m-am reglat cu greutatea.


- Crezi că dacă ai renunţa la sport corpul tău ar avea de suferit?

- Nu, drept dovadă am avut o pauză de o lună şi am revenit la antrenamente mai slabă. M-am educat în ceea ce vreau să fac şi ce mănânc. Simt cât îmi trebuie şi nu fac excese.


Sandra Izbaşa s-a născut la 18 iunie 1990, în Bucureşti. Este dublă campioană olimpică la gimnastică artistică (sol, 2008, Beijing şi sărituri, 2012, Londra). Mai are în palmares două medalii olimpice de bronz cu echipa României şi mai multe medalii europene şi mondiale. Sandra a început să practice gimnastica în anul 1994 la Steaua, după ce a cochetat cu tenisul, scrima şi handbalul. S-a alăturat lotului naţional de gimnastică în anul 2002 şi a concurat pentru prima dată la senioare în anul 2006 când a câştigat competiţia individuală, solul şi săriturile la Campionatul Internaţional al României.


Interviu publicat în “Observatorul militar” din 14 noiembrie 2012.


Sursa: constantinpistea.wordpress.com
Postat în 17 noiembrie 2012.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Sandra Izbasa: "Imi doresc sa invat sa trag cu pistolul"


Prezenta duminica trecuta la manifestarile organizate de Ministerul Apararii Nationale, cu ocazia Zilei Armatei Romane care va avea loc pe data de 25 octombrie, gimnasta Sandra Izbasa, legitimata la clubul Steaua Bucuresti, medaliata cu aur si bronz la ultima editie a Jocurilor Olimpice de la Londra, a vorbit in premiera, pentru Kanal D despre pasiunea ei pentru haina militara dezvaluiind faptul ca si-ar dori sa participe la aplicatii specifice armatei.

"Am imbracat haina militara atunci cand am facut poza pentru clubul Steaua, unde figurez ca spoartiva. Mi s-a parut a fi o chestiune inedita si interesanta in acelasi timp.Deocamdata am gradul de subofiter, dar dupa ce imi voi termina facultatea cred ca voi fi inaintata la gradul de ofiteR", a precizat multipla campioana olimpica.

Sandra a declarat ca ar fi o provocare pentru ea sa participe la o aplicatie militara, dar, inainte de a face acest lucru si-ar dori foarte mult sa invete sa traga cu arma."Imi doresc sa invat sa trag cu arma. Pentru inceput as vrea sa invat sa trag cu un pistol.Cred ca ar fi cel mai indicat", a adaugat frumoasa gimnasta, care se pregateste pentru a participa la cateva demonstratii importante. "Chiar daca nu vor mai fi emotiile unui concurs de mare anvergura, totusi, publicul care va veni in sala vrea sa vada o Sandra Izbasa intr-o forma maxima, motiv pentru care ma antrenez cat mai bine pentru acest lucru", a adaugat ea.

Sursa: WOWBiz.ro
Postat în 29 octombrie 2012.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 1
Știri TVR


În sfârșit niște noutăți despre fete smile
Postat în 22 octombrie 2012.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Sandra invitata la emisiunea "WOW Biz" la Kanal D
Postat în 19 octombrie 2012.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Sandra Izbaşa privită dintr-o altă perspectivă



A învăţat să se machieze la o vîrstă fragedă, iar acum este expertă în acest domeniu. Mereu a spus că e loc de mai bine şi a dovedit-o cucerind aurul la două ediţii consecutive ale Jocurile Olimpice

Gimnasta perfectă trebuie să fie armonioasă, expresivă şi să gîndească. E definiţa Sandrei Izbaşa, de duminică dublă campioană olimpică. Şi Sandra e mereu în căutarea perfecţiunii. "Am defecte, dar muncesc ca să scap de ele", spune ea. Caută perfecţiunea de cînd s-a apucat de gimnastică. Mai precis, de 18 ani. Ani cu cîte două antrenamente pe zi şi puţine ore libere.

Ani care au trecut în sălile de gimnastică de la Bucureşti, de la Oneşti, de la Deva şi de la Izvorani.

Cînd abia împlinise 14 ani, a dat primul interviu. "La Antena 1 Deva. A fost dezastruos, aveam nişte emoţii!", spune ea. Văzînd-o acum, pe podium, e greu de imaginat că Sandra poate tremura de emoţii. Tot în aceea perioadă avea o colecţie impresionantă de abţibilduri pe care le păstra în mape roşii. Era preocuparea care-i umplea orele în căminul de la Deva. Acolo unde primea torturile pentru ziua de naştere şi unde visa să devină campioană olimpică.

Încă de atunci era tranşantă şi spunea că nu are idoli, că ea vrea să devină un model. Îngîmfare? Doar hotărîre şi ambiţie. Prima sa competiţie importantă au fost Campionatele Europene de la Volos din 2006. Micuţa blonduţă purta aparat dentar şi devenea campioană la sol. Dar un aur nu te scuteşte de muncă, de palme rupte, de antrenamentele care te seacă prin rutina lor. Sandra ştia că mai are mulţi paşi de parcurs. Departe de părinţi se mulţumea cu vizitele lor de duminică.

Primii paşi coloraţi
În primii ani de gimnastică o antrenoare a învăţat-o că trebuie să fie o artistă, dar nu pe scenă, ci pe patru aparate. Deşi era un copil, aşternea pe faţa sa albă ca laptele multe culori. Pentru că gimnastica e un sport în care trebuie să străluceşti. "De mică am vrut să mă machiez, să am o mimică a feţei. Cînd nu puteam eu, mă ajutau antrenoarele". De la micuţa care nu ştia să pună farduri pe ploape, Sandra a ajuns o maestră. Acum colecţionează altceva. Înainte de plecarea spre Londra, Mariana Bitang o certa un pic în glumă spunîndu-i să nu-şi umple valiza cu farduri. 60 de minute înainte de fiecare concurs ea se ocupă de crearea imaginii de artistă. Dar acest machiaj nu ar avea rost dacă Sandra nu ar străluci şi prin execuţii.

Tendonul blestemat
Pentru că viaţa unei gimnaste nu adună doar aur, strălucire şi lacrimi de bucurie. "Mulţi nu-mi dădeau nici o şansă de revenire", povesteşte Sandra despre cel mai negru moment al carierei. S-a întîmplat în septembrie 2009, la un antrenament, la o diagonală la sol. Sandra era deja campioana olimpică a aparatului, dar avea şi un Campionat European după care primise multe critici din partea antrenorilor. O aterizare ratată şi tendonul lui Ahile de la piciorul drept s-a rupt. Ca să evite o tragedie, a pus mîna jos. Fractură. Mîndră cum e, n-a vrut ca oamenii s-o vadă aşa, în ghips, neajutorată.

A trecut prin clipe de deznădejde. A urmat recuperarea şi mai lungă. Dovezi. Ca orice femeie cînd vrea să treacă peste o perioadă grea, şi-a schimbat culoarea părului. Probabil s-a simţit înşelată de gimnastică, sportul care i-a intrat în sînge. Sandra cea brunetă zîmbea în 2009, la finalul anului, dar gimnastica era ceva ce aparţinea trecutului. Aşa gîndeau unii. Însă ea nu. "M-am întors în sală din joacă, făceam totul din joacă pînă cînd au venit la lot domnul Belu şi doamna Bitang şi mi-au spus că am potenţial".

O confirmare de care avea nevoie şi care a dus-o mai departe spre alte medalii. Acea accidentare însă avea să lase urme psihice, dar şi fizice. În 2011 a ratat Campionatele Mondiale pentru că i se tot formau hematoame. A intrat din nou în sala de operaţii, dar apoi s-a întors în cea de gimnastică şi a început să lucreze pe patru aparate. "Mă ustură palmele, seara le dau cu cremă şi apoi o iau de la căpăt". Aşa a ajuns la Londra să facă trei concursuri complete şi să cîştige medalia de aur la sărituri.

Dar povestea londoneză nu se termină aici. Azi ea intră în finala la sol, acolo unde are un titlu de apărat. Adriana Pop i-a găsit melodia perfectă. "Shine on you crazy diamond". Un diamant de fată, care la 22 de ani încă mai caută perfecţiunea.

Sursa: GSP
Postat în 10 octombrie 2012.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0

<< Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 Următor >>

Content Management Powered by UTF-8 CuteNews



Conditii de Utilizare / Webmaster: Monagym / Gazduit de catre: Hermon.net