Bine ați venit pe site-ul Sandra Izbașa Online, site dedicat talentatei gimnaste Sandra Izbașa.
Sandra este campioană olimpică la sol, câștigând medalia de aur la Olimpiada de la Beijing în 2008 unde a reușit clasarea pe cea de-a treia treaptă a podiumului și cu echipa! A obținut de asemenea și primul loc în competițiile individuale din 2008: Arthur Gander Memorial și Nadia Comaneci Invitational.
În 2011, Sandra a devenit campioană europeană la sărituri și sol!
Navigând pe acest site poţi afla mai multe despre Sandra!

Sandra Izbașa Online acum și pe Facebook!

Sâmbătă Sandra Izbaşa i-a înmânat lui Traian Băsescu flacăra olimpică a tineretului

FOTO:GSP.ro



Opt zile au mai ramas până la startul celui mai mare eveniment dedicat sporturilor de iarnă găzduit vreodată de ţara noastră: Festivalul Olimpic al Tineretului European. Sâmbătă, în Capitală e o zi specială. La ora 12, flacăra olimpică a pornit într-un periplu prin Bucureşti, purtată de campionul olimpic la canoe Ivan Patzaichin şi de alte nume sonore ale sportului românesc. La ora 14, torţa a ajuns la Palatul Cotroceni.


La ora 12, Torţa Olimpică a plecat din faţa sediului Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, iar primul care a purtat torţa este Ivan Patzaichin. De la COSR, torţa trece prin 78 de puncte situate pe câteva dintre arterele principale ale Capitalei, pe un traseu de 16 kilometri.

La ora 14, Flacăra a ajuns la Palatul Cotroceni, unde preşedintele Traian Băsescu a susţinut un discurs.

În toate aceste puncte cheie, oameni simpli, foşti şi actuali sportivi de mare performanţă, dar şi personalităţi ale sportului românesc preiau ştafeta: Sandra Izbaşa, Alin Moldoveanu, Gabriela Szabo, Marius Urzică, Camelia Potec, Marian Drăgulescu, Paula Ivan şi Sorin Babii. Ivan Patzaichin a purtat torţa olimpică şi în 1972, când flacăra Jocurilor de la München a trecut prin ţara noastră.

Către amiază, flacăra revine la Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, urmând ca duminică dimineaţă, la ora 9, să plece spre Braşov, acolo unde se desfăşoară Festivalul Olimpic al Tineretului European, în perioada 17-23 februarie.


Sursa: digi24.ro
Postat în 13 februarie 2013.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Legenda merge mai departe: Sandra Izbaşa va continua şi în 2013. Octavian Bellu anunţă o revenire importantă: "Am înţeles că vrea să se întoarcă în sală"
510426-rk-2697

Antrenorul lotului olimpic feminin de gimnastică Octavian Bellu a declarat, joi, că există şanse ca Sandra Izbaşa să continue activitatea de performanţă, precizând că şi Diana Chelaru ar putea reveni, după ce şi-a anunţat retragerea în urmă cu trei luni.


Campionatele Europene individuale se apropie, până la competiţia de la Moscova (17-21 aprilie) fiind mai puţin de trei luni. În prezent, candidate certe la participare sunt doar Larisa Iordache şi Diana Bulimar, dar antrenorul Octavian Bellu speră că şi Sandra Izbaşa li se va alătura.


"Sandra se află la concursuri demonstrative în aceste zile, în Franţa. O aşteptăm acasă, să discutăm despre ce doreşte să facă pe viitor. Ea nu şi-a depus încă cerere pentru rentă viageră şi am înţeles că ar dori să mai continue în acest an. Probabil doar atât, după care şi-ar încheia cariera. Dacă se va întâmpla acest lucru şi va reuşi să intre în formă cât mai rapid, ar putea merge la Campionatele Europene, dacă nu, probabil la Mondiale. Totul va depinde de rapiditatea cu care va intra în formă, pentru că nu trebuie să uităm că este campioană olimpică şi nu se poate prezenta oricum", a spus Bellu.


Coodonatorul lotului feminin a făcut referiri şi la o posibilă revenire la pregătiri a Dianei Chelaru, care s-a retras în luna noiembrie din activitate. "Am auzit că Diana Chelaru ar avea în intenţie să revină la pregătiri, chiar dacă şi-a anunţat retragerea. Totuşi, chiar dacă ar reveni în februarie, să zic, nu ar mai avea timp să prindă forma necesară participării la Europene. Cătălina Ponor s-a retras, este clar, iar în lot mai avem acum două fete care împlinesc 16 ani, eligibile pentru participarea la Europene, Stănilă şi Ocolişan, dar ele ar putea merge la Moscova mai mult pentru a câştiga experienţă. Nu sunt pregătite încă să lupte pentru medalii", a declarat Octavian Bellu.


Antrenorul lotului olimpic feminin a explicat "apariţia" Dianei Chelaru pe listele oficiale de concurs la Internaţionalele Franţei, deşi gimnasta s-a retras. "Este o greşeală din partea organizatorilor. La asemenea competiţii înscrierile se fac cu mult înainte, iar în acest caz s-au făcut în noiembrie 2012, Diana fiind trecută atunci pe listă. Mai sunt anunţate Iordache şi Bulimar, dar să vedem dacă vor merge şi ele, pentru că dacă nu câştigăm nimic din concursuri de acest fel, nu are rost să mergem. Internaţionalele Franţei sunt în 16-17 martie, deci foarte aproape de Europene. Mai vedem până atunci cine merge", a precizat Bellu.


Sursa: Mediafax
Postat în 31 ianuarie 2013.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Doi români, Sandra Izbaşa şi Alin Moldoveanu, printre cei mai valoroşi sportivi din Balcani
IMG_0481



Gimnasta Sandra Izbaşa s-a clasat pe locul al patrulea în topul celor mai valoroşi sportivi din Balcani anul trecut, iniţiat de agenţia bulgară de presă BTA, iar trăgătorul Alin Moldoveanu a ocupat poziţia a opta. Ierarhia a fost dominată de tenismenul Novak Djokovic (Serbia) şi atleţii Asli Cakir Alptekin (Turcia) şi Sandra Perkovic (Croaţia).


Cei mai valoroşi 10 sportivi din Balcani în 2012:


1. Novak Djokovic (Serbia/tenis) 94 pct
2. Asli Cakir Alptekin (Turcia/atletism) 75
3. Sandra Perkovic (Croaţia/atletism) 74
4. Sandra Izbaşa (România/gimnastică) 48
5. Miho Boskovic (Croaţia/polo pe apă) 40
6. Milica Mandic (Serbia/taekwondo) 38
7. Ivet Lalova (Bulgaria/atletism) 27
8. Alin Moldoveanu (România/tir) 25
9. Bojana Popovic (Muntenegru/handbal) 23
10. Vassilis Spanoulis (Grecia/baschet) 22


Sursa: TVRnews.ro
Postat în 31 ianuarie 2013.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Proaspăt aleasă "sportiva anului", Sandra Izbaşa se gîndeşte deja la JO 2014: "Am auzit că la Rio e superb"
545727-sandra-izbasa


Gimnasta nu s-a hotărît dacă la finalul anului se va retrage sau nu, dar cu siguranţă vrea să ajungă în Brazilia pentru o vacanţă.

Sandra a avut un an de aur. La 22 de ani a cucerit două titluri europene, unul olimpic plus o medalie de bronz împreună cu echipa. Ce-şi putea dori mai mult frumoasa gimnastă? Ea spune că întotdeauna e loc de mai bine şi n-ar fi stricat şi o medalie la sol.

Aurul de la sărituri însă este cel mai savurat moment, unul pe care l-a păstrat într-un loc special al sufletului său. O medalie de aur care să o însoţească pe cea din 2008 de la sol. Perlele unei relaţii cu gimnastica lungi de 18 ani. O relaţie care părea că se va întrerupe brusc în 2009, cînd a suferit o accidentare gravă. Tendonul lui Ahile de la piciorul drept s-a rupt după o aterizare ratată la sol.

Operaţie, recuperare anevoioasă şi, cu toate acestea, a revenit la gimnastică şi a strălucit din nou.

Sandra a primit trofeul oferit de Gazeta Sporturilor în sala de gimnastică, acolo unde s-a pregătit pentru ultimele concursuri ale anului. Nu ştie ce va face mai departe, nu s-a hotărît dacă se va retrage sau nu. Un lucru e sigur: anul 2012 a fost anul ei!

- Sandra, îţi mai aminteşti ce făceai anul trecut în decembrie?
- Ne pregăteam să plecăm într-un cantonament la Dijon. De obicei îmi spun la final de an: oare ce o să fac anul viitor pe vremea acesta?, şi uite că am ajuns anul viitor! Îmi aduc aminte că îmi doream din suflet să treacă cu succes Olimpiada, de fapt anul, nu numai Olimpiada.

- Şi cum ţi s-a părut că a trecut acest an?
- Destul de repede. Aşteptarea pînă la Jocurile Olimpice a fost grea.

- În 2012 ai cucerit două medalii de aur la Europene, două medalii la Jocurile Olimpice, una de aur şi una de bronz. În 2008 a fost la fel. Care an ţi-e mai drag?
- Sînt aproape la fel. Dar e mai bine în 2012 pentru că e o altă vîrstă, pentru că am reuşit să mă menţin la acelaşi nivel, ba chiar am şi progresat. La Londra, am prins două finale pe aparate plus pe cea de la individual compus. Mie mi se pare un mare progres în mai puţin de doi ani, avînd în vedere că am avut acea accidentare.

Vise frumoase şi momente urîte

- Apropo de acea accidentare: dacă cineva ţi-ar fi spus atunci cînd erai cu piciorul, cu mîna în ghips că vei mai urca o dată pe cea mai înaltă treptă a podiumului olimpic ce i-ai fi zis?
- Nu acceptam. I-aş fi spus că visează frumos şi că-mi plac visele lui sau visele ei. Atunci cînd m-am întors în sală nu aveam nici un target de a reveni pe podiumul european sau pe cel olimpic. Am luat-o pas cu pas alături de noii antrenori. Schimbarea din 2010 pe mine m-a avantajat.

- Ce păstrează un sportiv dintr-o performanţă atît de mare cum a fost cea de la Londra?
- Totul rămîne în suflet. Am şi unele poze, dar nu pot să iau tot timpul aparatul de fotografiat cu mine. Experienţele care m-au marcat sînt şi mai puternic impregnate în sufletul meu.

- O lume întreagă ţi-a văzut lacrimile de fericire după ce ai aflat că eşti din nou campioană olimpică. Ai plîns şi din alte motive în 2012, tu nefiind o persoană foarte emoţională?
- În februarie m-a încercat o accidentare la genunchi şi atunci am plîns pentru că îmi doream să nu fie ceva grav, apoi am plîns de fericire cînd am aflat rezultatul analizelor.

- A fost 2012 cel mai bun an al tău?

- Da, dar întotdeauna e loc de mai bine.

- Unde stau medaliile de la Londra acum?
-  Acasă, pe cea de aur o ţin mai protejată.

- Cum a arătat bucuria ta din afara sălii după medalia de aur?
- N-aş zice că m-am bucurat foarte mult. M-am bucurat în linişte. Am ieşit la finalul concursului un pic în Londra, am fost la London Eye şi la Big Ben. Tot ce îmi doream era să mă descarc de toată tensiunea acumulată pînă atunci.

- Acum, că au trecut cinci luni, care sînt cuvintele care îţi vin în cap despre tot ce s-a întîmplat la Londra?
- Muncă, ambiţie, reuşită şi puţină dezamăgire.

- Dezamăgire din cauza solului?
- E normal, solul mi-a plăcut încă de la început, am muncit şi mi-am dorit foarte mult o medalie. Mă bucur că Dumnezeu le-a aranjat să-mi fie bine. Din doi iepuri, am împuşcat doar unul. (zîmbeşte)

- Solul rămîne aparatul tău de suflet şi pentru că e cel care ţi-a adus şi cele mai multe medalii?
- Acum, diferenţa e de doar o medalie între sol şi sărituri. La Londra nu am plecat cu gîndul la aur, îmi doream medalii, dar mai mult îmi doream să fac două sărituri curate şi să-mi duc solul pînă la capăt, aşa cum ştiu eu.

- A intervenit poate şi oboseala, aveai deja trei concursuri aproape complete?
- Oboseala, stresul, poate şi alimentaţia, pentru că mîncam aceleaşi preparate şi nu mai aveam deloc poftă de mîncare şi asta probabil mi-a luat din forţă. E dificil să faci 3 concursuri cu patru aparate, nu mai poţi să fii la fel. Au şi întins foarte mult concursul, dacă erau 5 sau 6 zile de concurs cu una de pauză poate era mai bine. Aşteptările te termină.

Oraşul tentant

- Doar şapte gimnaste române au reuşit să ajungă la două ediţii ale Jocurilor Olimpice, printre care şi tu, la Rio, ai putea să devii prima gimnastă care participă la trei...
- Şi doar trei gimnaste care au reuşit titluri olimpice consecutive, eu după asta mă iau. Mai e mult pînă la Rio. Deocamdată nu am luat nici o decizie. Trebuie să iau în considerare mulţi factori. Noi avem şi alte cerinţe: nu poţi să mergi la concurs evoluînd la un singur aparat, trebuie să le faci pe toate. Dacă mă voi hotărî să merg mai departe, îmi va fi foarte greu să mai fiu la acelaşi nivel ca la Jocurile Olimpice. Codurile de punctaj se schimbă, ar trebui să învăţ elemente noi, să le consolidez pe celelalte. Am auzit că la Rio e superb, dar aş vrea să ajung acolo în vacanţă.

- La începuturi te gîndeai că o să ai o carieră atît de lungă?
- Nu, nici pe departe. Gimnastica e un sport care te consumă foarte mult. Trebuie să-ţi placă foarte mult ceea ce faci că să ajungi aici. Nu visam că o să merg la două ediţii ale Jocurilor Olimpice.

- În cei optsprezece ani de gimnastică e ceva ce ai urît?
- Au fost multe lucruri, dar în special accidentarea din 2009. Cînd mă uit la picioare nu-mi e prea bine, aş fi vrut să am şi eu picioare frumoase şi egale. Dar încerc să iau partea frumoasă din tot urîtul, cu acest picior reconstruit am reuşit să revin şi să mai cîştig un titlu olimpic. N-am ce să fac, riscurile meseriei!

- Lipsa titlului mondial ar fi o motivaţie pentru a continua?
- Nu mă mai motivează. Am încercat de trei sau patru ori şi de fiecare dată am clacat, nu sînt eu genul, dar faptul că nu am acea medalie pune o presiune imensă pe mine. Şi se pare că din ce îmi doresc mai mult nu reuşesc să ajung la el! La Londra nu am pus presiune şi uite ce a ieşit.

- E Sandra Izbaşa o gimnastă împlinită?
- Da, dar întotdeauna e loc de mai bine. Îmi pun ţeluri mari ca să le ating pe cele medii.

-Eşti cel mai bun sportiv al României pe 2012?
- Nu pot spune eu acest lucru pentru că şi alţi sportivi au muncit. Rezultatele o spun şi munca mea se reflectă în voturi. Vreau să le mulţumesc tuturor celor care m-au ales pe drept sportivului anului!

Palmaresul Sandrei Izbaşa

JOCURILE OLIMPICE
2008 aur la sol, bronz cu echipa
2012 aur la sărituri, bronz cu echipa

CAMPIONATE MONDIALE
2006 argint la bîrnă, bronz la individual compus
2007 bronz cu echipa

CAMPIONATE EUROPENE
2006 aur la sol, argint cu echipa, bronz la bîrnă
2007 argint la individual compus, argint la bîrnă
2008 aur la sol, aur cu echipa, argint la bîrnă
2011 aur la sărituri, aur la sol
2012 aur la sărituri, aur cu echipa

Sursa: GSP
Postat în 24 ianuarie 2013.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Sandra Izbaşa vorbeşte despre subiectele tabu din viaţa ei
sandra1


Sandra îşi va susţine lucrarea de licenţă în februarie cu tema recuperarea tendonului ahilian după ruptură totală, exact accidentarea care a ţinut-o un an departe de sport


La cumpăna dintre ani, Sandra Izbaşa (22 ani) se află în cea mai mare cumpănă a vieţii ei de până acum: să continue cu sportul de performanţă, să-şi traseze noi repere de aur sau să spună stop şi să se reorienteze spre altceva. O hotărâre grea pe care dubla campioană olimpică o cântăreşte de aproape patru luni şi pe care a amânat-o prin faptul că se antrenează în continuare pentru spectacolele demonstrative la care a fost invitată pentru începutul lui 2013. După un Crăciun petrecut acasă, în familie, studenta la UNEFS, la kinetoterapie, a acceptat provocarea ProSport  de a vorbi, pe final de an, despre subiectele tabu din viaţa ei, cum ar fi relaţia cu Andrei Bitang, acuzele ce li se aduc sportivilor care se retrag timpuriu din activitate pentru a primi renta viageră şi momentul care a întristat-o cel mai mult la Londra.


RENTA VIAGERĂ: „Din renta viageră nu poţi să-ţi asiguri o viaţă cum ţi-ai dori, e un salariu pe care îl iei ca orice om, dar nu-ţi asigură viitorul. Nu te poţi baza pe ideea că vei primi renta pentru că nu ştii ce îţi poate aduce viitorul. Peste o lună sau un an, sau doi, renta poate fi tăiată. Eu una nu mă văd trăind din ea, mi-am scos din cap acest lucru, îmi doresc să muncesc, nu pot sta să aştept. Vine, nu vine!? Renta într-un fel te ajută să porneşti la drum în viaţă, dar cam atât”.


REPROŞURILE CELOR CARE SPUN CĂ SPORTIVII SE RETRAG PREA DEVREME PENTRU A LUA RENTA: „Sincer, eu muncesc de la patru ani. A fost întâi plăcerea de a face gimnastică, nu m-am gândit că pot ajunge aşa sus, mi-am dorit să ajung să obţin performanţe şi nu m-am gândit o clipă că din tot ce fac voi obţine bani. Dacă e corect sau nu să luăm rentă, nu ştiu ce să zic, dar ştiu că la 12 ani am plecat departe de ai mei, am plâns pentru că familia înseamnă totul, am ajuns la Oneşti, unde nu am avut o viaţă uşoară. Abia pe la 16 ani, când am concurat la Europenele de seniori, am realizat pentru ce muncesc. Mii de ore de antrenamente, de durere, de suferinţă, de strâns din dinţi, totul în 18 ani de gimnastică, nu cred că poate fi recompensat prin această rentă”.


BĂTĂILE ÎN GIMNASTICĂ: „Au existat la juniori, hai să le zicem şi acele corecţiile fizice (zâmbeşte), pentru a face cât mai bine anumite elemente, corecţii de care ştiau şi părinţii. Nimeni nu era de acord cu aşa ceva, dar asta era. Nu port pică nimănui pentru asta, la unele fete ajutau, însă la mine nu a ţinut niciodată. Dimpotrivă! Mă ambiţiona să fac şi mai mult împotrivă”.


RELAŢIA CU ANDREI BITANG: „Suntem doi tineri obişnuiţi, ne înţelegem bine, nu ieşim prin nimic în evidenţă, sunt lucruri normale pentru vârsta noastră. Mă deranjează că toată lumea vânează relaţia noastră şi vrea să intre în viaţa mea personală. Eu nu m-am remarcat prin relaţia cu Andrei, ci prin rezultatele pe care le-am avut în sport şi vreau să vorbesc despre acest lucru, nu despre ce fac eu în particular”.


RELAŢIA CU MARIANA BITANG: „O respect ca antrenoare, pentru ceea ce a făcut în gimnastica românească, prin puterea şi voinţa pe care le are. Nu a avut nicio treabă faptul că mă vedeam cu Andrei, dimpotrivă a fost mai exigentă cu mine şi a avut pretenţii şi mai mari în sală. Doamna Mariana e genul de persoană care ştie să separe foarte bine planurile şi nu am avut niciodată vreun statut special în echipă”.


„Eu şi Ponor ne băteam în exerciţii”


ANTRENAMENTELE CU BELLU ŞI BITANG: „Trecerea de la domnul Forminte la domnul Bellu şi doamna Mariana nu a fost uşoară. Îmi imaginam ce pretenţii au, iar eu veneam după acea accidentare cu ruperea tendonului lui Ahile. M-au întrebat dacă mai vreau să fac gimnastică de performanţă şi le-am spus că «da, vreau, dar niciodată nu o să mă mai ridic la nivelul de dinainte de accidentare», iar ei mi‑au răspuns că de asta se vor ocupa ei de acum încolo. Practic, ei au crezut mai mult în mine decât am făcut-o eu”.


CE ŞI-A ÎNSUŞIT DE LA FIECARE ANTRENOR : „De la domnul Forminte ambiţia şi să fiu conştientă de valoarea mea, iar de la domnul Bellu şi doamna Mariana să ştiu ce vreau, să fiu eu însămi, mi-au conturat personalitatea pe care o am”.


RELAŢIA CU CĂTĂLINA PONOR: „Suntem colege. Toată lumea se aştepta să vadă cum va fi relaţia dintre noi mai ales că suntem două caractere puternice, încăpăţânate, însă eu zic că faptul acesta ne-a ajutat, mai ales pe mine pentru că ne băteam între noi în execuţii. Întotdeauna mi-a plăcut concurenţa, când cineva era mai bun decât mine sau la nivelul meu, parcă mă ambiţiona mai mult să fiu eu prima. În rest, nu avem nimic una cu cealaltă”.


PLANURI DE VIITOR: „Să reuşesc să îmi dau licenţa pe care am ratat-o astă vară din cauză că a fost exact în perioada Jocurilor Olimpice şi să intru la master. Nu prea sunt genul care îşi face planuri de viitor, am învăţat şi din experienţă că atunci când îţi propui prea multe, nu iese nimic. Nu mă văd antrenoare de gimnastică, am stat prea mulţi ani în sală, îmi doresc altceva”.


LUCRAREA DE LICENŢĂ: „Tema este recuperarea tendonului ahilian după ruptură totală, adică exact acccidentarea pe care am suferit-o. Este o lucrare scrisă din propria experienţă, mi-am amintit de fiecare clipă, oră pe care am trăit-o atunci, din momentul în care am aterizat după diagonala de la sol în sala de la Buzău, până la primii paşi pe care i-am făcut singură după operaţie. Nu e vorba că am redeschis răni vechi, ci că am trecut peste ce s-a întâmplat acolo, m-am maturizat suficient să o consider o perioadă pe care am lăsat-o definitiv în urmă”.


„Voi intra în sală şi în 2013”


FAPTUL CĂ FIGUREAZĂ ÎN TOPURILE CELOR MAI FRUMOASE GIMNASTE DIN LUME: „Nu cred că am făcut ceva pentru a ajunge în acele topuri. E părerea unora, eu încerc să nu pun prea mult preţ pe genul acesta de lucruri şi să rămân eu. Mă simt la fel, sunt tot eu, nici în concurs, nici în afara sălii nu am simţit că aş fi tratată altfel decât celelalte fete”.


SĂRITURA CHANG FEI: „Ştiu că au fost multe discuţii cu medalia la sărituri, că nu am încercat ceva mai dificil şi am mers pe acurateţe după ce a ratat Maroney (n.r. americanca McKayla Maroney). Da, puteam să sar oricând Cheng Fei, am făcut-o la antrenamentul pe podium, au văzut-o şi arbitrele, puteam să o fac, dar era un risc inutil. Îmi doream aurul olimpic, nu conta aparatul la care venea. Mă bucur că am obţinut titlul la  sărituri, aparatul pe care mă pregătesc intens de doar doi ani. Mă aşteptam mai puţin, dar uite că aşa a fost să fie”.


CEL MAI DUREROS MOMENT LA LONDRA: „Faptul că mulţi m-au consolat întâi după ratarea la sol şi abia apoi m-au felicitat pentru medalia de aur. A fost o chestie de genul „Bravo, dar ce păcat că...”. Mi-ar fi plăcut să se oprească după felicitări.


CÂT DE BOGATĂ E O DUBLĂ CAMPIOANĂ OLIMPICĂ: „Bogată sufleteşte sunt (râde). Am strâns până acum anumite trăiri, amintiri, stări unice care îmi dau o mare bucurie sufletească. Faptul că am cunoscut bucuria de a-ţi cânta imnul şi de a fi rostit oriunde mergi numele România înseamnă mai mult pentru mine decât recompensele financiare pe care le-am obţinut după fiecare medalie”.


RETRAGERE: „Va veni şi acest moment. Trebuie să mă gândesc bine pentru că nu vreau să rămân în gimnastică şi să mă fac de râs. Sunt conştientă că am o vârstă, că durerile vechilor accidentări sunt tot mai prezente şi trebuie să ştiu ce-mi doresc cu adevărat pentru a nu regreta apoi. Deocamdată voi continua să intru în sală şi în 2013 pentru spectacolele de început de an şi apoi vom vedea”.


2 medalii de aur a cucerit Sandra la JO: la sol (2008) şi sărituri (2012)


Sursa: Prosport
Postat în 24 ianuarie 2013.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Izbaşa şi Ponor au încheiat concursurile pe 2012
catalina-ponor



Sandra Izbaşa şi Cătălina Ponor au intrat oficial în vacanţa de iarnă. Cele două au încheiat seria de concursuri demonstrative, cu participarea la a 16-a ediţie a Univé Gym Gala 2012 din localitatea olandeză Almere. De-a lungul celor două reprezentaţii programate în perioada 21-23 decembrie, Sandra Izbaşa a evoluat la sol şi sărituri, iar Cătălina Ponor la sol şi bârnă.


"Atmosfera a fost superbă, publicul ne-a primit pe toţi la fel de călduros deşi era clar, mai ales în Olanda, că favoritul tuturor era campionul lor olimpic, Epke Zonderland. Spectacolele au ţinut în jur de două ore, cu o pauză de 20 de minute, toată lumea a dat autografe, spectatorii au venit să facă poze cu noi, însă cel mai mult m-a bucurat că atât în Belgia, cât şi în Olanda au fost şi români în tribună. Mi-aş fi dorit să existe şi la noi în România astfel de spectacole demonstrative, e cea mai bună promovare care se poate face gimnasticii, să aduni câţiva campioni olimpici şi să îi laşi să facă ce ştiu ei mai bine", a declarat campioana olimpică de la Londra, la sărituri, Sandra Izbaşa. Ea va profita de o vacanţă mai lungă, după care se va întoarce în sală: "Au mai apărut câteva invitaţii la alte spectacole demonstrative pentru începutul anului următor şi va trebui să merg acolo pregătită".


Dacă vicecampioana olimpică de la sol, Cătălina Ponor a decis să pună punct carierei de performanţă, Sandra Izbaşa încă nu a luat o hotărâre în ce priveşte anul competiţional 2013.


Sursa: Prosport
Postat în 24 ianuarie 2013.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Sandra Izbaşa: "Am stat 10 ani fără părinţi!"
izbasa


Sandra spune că are prieteni puţini, dar buni şi regretă că nu a avut în copilărie suficient timp pentru a-şi forma un cerc mai mare de apropiaţi

Ea susţine că hotărârea de a se retrage va fi 100% a ei, fără a se lăsa influenţată de cineva

Campioană olimpică la sărituri în acest an la Londra, Sandra Izbaşa s-a reîntors în sală pentru a-şi onora invitaţiile la concursurile demonstrative primite pentru final la an. În urmă cu câteva zile a participat la două spectacole de gimnastică în Franţa, a ajuns la timp pentru a prinde şi Gala ProSport şi de azi şi-a reluat antrenamentele pentru următoarele spectacole. Sandra a acceptat provocarea ProSport de a vorbi despre anul care se încheie, noi provocări, decizii, regrete şi viitorul ei.

Sandra, un aur olimpic în 2012 e suficient? Ţi-ai fi dorit mai mult de la acest an?
Sincer, anul acesta mi-am îndeplinit aproape toate obiectivele pe care mi le-am propus. Să nu uităm de aurul de la Beijing, am două medalii de aur şi mă bucur din suflet pentru ele, căci cariera mea de gimnastă s-a încununat cu un succes enorm. Nu mă aşteptam, sincer, după o accidentare atât de gravă, să revin, să fac performanţă şi să câştig încă o medalie olimpică.

2012 bănuiesc că este un an perfect…
Bine, întotdeauna se poate şi mai bine.

Ce era mai bine în 2012?
Solul, care pentru mine este de suflet. Mi-aş fi dorit să câştig o medalie şi la el, dar mă bucur de toate succesele pe care le-am avut, atât la Europene, cât şi la Jocurile Olimpice.

După atâtea luni de la Jocurile Olimpice, mai roade ca un şurub în creier ratarea de la sol?
Nu! Este normal să-mi aduc aminte de momentul respectiv, pentru că Olimpiada este din patru în patru ani şi munceşti atât de mult pentru câteva clipe... Este urât să-ţi iroseşti exact minutul ăla pe care îl ai şi munca ta de patru ani. Normal că mă marchează episodul respectiv într-un fel, dar dacă m-ar marca fiecare moment prost, nu ştiu unde aş ajunge. Îmi place să văd partea plină a paharului, mă simt mult mai bine şi devin mult mai pozitivă pe zi ce trece.

"Am foarte puţini prieteni"

Cum a fost partea de după Londra? Am înţeles că ai avut o perioadă de linişte, după care începe din nou încărcătura acum...
Da, am avut trei săptămâni libere. A fost o o mini-vacanţă sau o mare-vacanţă, depinde cum a fost ea văzută, iar după aceea m-am reapucat uşor, pentru că până la sfârşitul anului mai am câteva demonstraţii de onorat, iar pentru anul viitor... Sincer, nu ştiu. Mă voi hotărî anul acesta dacă voi continua sau nu.

Deci, anul viitor te vei hotărî...
Nu, nu! Anul acesta mă voi hotărî ce voi face pentru anul viitor.

Încă nu ştii...
Încă nu ştiu. Sunt un pic în cumpănă. Mi-aş dori să mai continui, dar m-aş şi opri.

De ce te-ai opri?
Din motive personale, nu pentru că nu aş mai vrea să fac gimnastică. Pentru faptul că am stat departe de părinţii mei, chiar dacă sunt în Bucureşti, eu îi simt foarte bucuroşi când mă văd în clipele acelea, două, trei ore cât reuşesc să stau la ei, că nu pot mai mult, am antrenamente. Tocmai de aceea... Părinţii nu sunt o viaţă, iar eu mi-am petrecut zece ani fără ei. Mi-ar plăcea mult mai mult să îmi petrec timpul cu ei, cât şi cu bunicii mei care m-au susţinut, tot timpul.

Care este cea mai mare frustrare pe care o are un sportiv de performanţă, un lucru pe care nu îl poate face pentru că este mai tot timpul în cantonament?
Nu pot să spun că asta e o frustrare, pentru că atunci când te angajezi să faci ceva, automat trebuie să vezi lucrurile pozitive mai mult decât pe cele negative. Prieteni pot să spun că am foarte puţini şi nu spun că nu mi-ar plăcea. Am puţini şi buni. Dar mi-ar fi plăcut şi mie să păstrez legătura, aşa cum i-am observat pe colegii mei din facultate, cu oameni din clasele 1-4 sau 1-8. Mi-ar fi plăcut, într-adevăr. Şi... familia...

Tu te gândeşti că în momentul în care vei renunţa la carieră, nu vei avea o bază de prieteni care să te ajute mai departe...
Asta este clar, pentru că prietenii ţi-i formezi din copilărie. Cu unii rămâi pentru totdeauna, ceea ce eu nu am. Însă eu mă bucur de acei puţini prieteni pe care îi am, că îmi sunt cu adevărat prieteni.

Extensii pe post de... artificii

Îţi voi pune acum o întrebare pe care am luat-o din zbor de la colegele mele din redacţie, de la ProTV. Ce e cu noul tău look, cu extensiile?
Mă bucur că femeile observă absolut orice, cu toate că sunt mici lucruri. Îmi place să arăt bine, îmi place să arăt altfel decât o fac în sala de gimnastică, pentru că munca e muncă, în afară e în afară. Acum, că mi-am pus mici artificii, a fost o dorinţă de-a mea, să am părul puţin mai lung, dar nu le folosesc tot timpul.

Am întrebat-o şi pe Sorana Cîrstea, câte cereri în căsătorie a avut în 2012, comparativ cu 2011, şi ea mi-a spus «Mult mai multe…». Tu?
N-aş putea să spun câte... Prietenii, da. Dar cereri în căsătorie, nu prea multe. Am primit câteva, ce-i drept, dar consider că nu este momentul acum să abordez un astfel de subiect. Încă sunt o adolescentă, am doar 22 de ani şi vreau să mă bucur de viaţă. Când va veni momentul, va veni!

Cum te vezi peste zece ani?
Nici nu ştiu, sincer...

Cum ai vrea să fii peste zece ani?
Nu ştiu, la casa mea, liniştită, alături de familia mea, sănătoasă, cu cei dragi. Nu pot să spun că mă văd într-un fel. Vreau să trăiesc fiecare clipă la intensitate maximă.

Ce îţi doreşti cel mai mult în 2013?
Ce mi-am dorit şi în 2012: sănătate. Pentru că dacă am sănătate, pot să fac de toate. Anul 2013 va depinde foarte mult de decizia mea finală din decembrie 2012.

În momentul acesta, dacă ar fi să te întreb cum e decizia ta finală, 50/50?
Da, 50/50. Nu pot să spun nimic sigur.

Va fi o decizie de pură inspira­ţie sau...
Voi analiza exact ceea ce este în avantaj pentru mine. Sigur, gimnastica îmi va rămâne în suflet, pentru că am practicat-o 18 ani, îmi fac majoratul în acest sport şi nu cred că o să-mi iasă foarte repede de la suflet, cu toate că la un moment dat va trebui să mă retrag din sport.

Va fi un moment pe care cred că-l aşteaptă o ţară întreagă... Pe cuvânt, nu este o exagerare!
Adică toată lumea se aşteaptă să mă retrag? (râde)

Nu cred asta... Sincer, nu cred.
Bine, sunt sigură că există persoane care şi aşteaptă să mă retrag. Mie mi-a plăcut de fiecare dată să nu le dau satisfacţie.

Cine sunt aceştia?
Nu dau nume pentru că nu are sens, dar fiecare, cum suntem la concurenţă, şi-ar fi dorit să renunţe persoana cea mai puternică. Dar nu o să o fac doar pentru că au spus ei, n-o să mă retrag sau nu o să rămân pentru alţii. Mie întotdeauna mi-a plăcut să demonstrez că pot să fac lucruri frumoase. Îmi aduc aminte în 2009, mulţi, 90% dintre oameni, spuneau că eu nu o să mai continui. Într-adevăr, cu o astfel de accidentare e foarte greu să te reapuci de un sport de performanţă la intensitate maximă, dar am vrut să le demonstrez că se poate.

Vreau să te întreb cum vei contribui tu, ca femeie, la realizarea mesei de Crăciun.
Probabil să aranjez masa.

Atât?
Da.

Nicio reţetă, nimic?
Am plecat de la 12 ani de acasă. Nu ştiam nimic şi doar primeam de mâncare de la părinţi. Acum va trebui să învăţ, dar nu ştiu, nu prea mă pasionează, sincer. Cu timpul s-ar putea să-mi schimb părerea, o să stau mai mult prin bucătărie, probabil că o să-mi placă mai mult.

Sursa: Prosport
Postat în 4 decembrie 2012.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 1
Good Bye, London!



Postat în 3 decembrie 2012.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Sandra Izbasa, Nadia si Ilie Nastase au facut senzatie la Gala Pro Sport!


Marii sportivi ai Romaniei ar fi putut fi premiati si pentru eleganta la gala Prosport. Campioana olimpica, Sandra Izbasa, a atras toate privirile!

Sandra Iazbasa si-a pus extensii la evenimentul Pro Sport!

"Imi place sa arat bine in public, altfel decat arat in sala de gimnastica. Acum mi-am facut mici artificii, a fost dorinta mea sa am parul mai lung", spune Sandra.

Nadia a fost si ea spectaculoasa ! Fata de aur din gimanstica a imbracat o rochie aurie!

"M-am gandit sa port aceasta culoare ca sa sarbatorim nu succesul meu, ci succesul romanilor", a explicat Nadia.

Lipa a purtat uniforma de chestor. La fel si stelistul Ilie Nastase.

Sursa: sport.ro
Postat în 3 decembrie 2012.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Sandra Izbaşa vrea să se retragă :((
Campionii Nostrii


Sandra Izbaşa, 22 de ani, câştigătoare a trei medalii olimpice de aur, a anunţat că doreşte să îşi încheie cariera, după un 2012 "aproape perfect".

"Un an 2012 aproape perfect aş putea să spun. Mă bucur însă că mi-am îndeplinit obiectivele pe care mi le-am propus. Mă bucur că mi-am revenit după o mică accidentare în februarie, nu mi-aş fi dorit sincer să nu prind aceasta Olimpiadă, pentru că am muncit destul de mult pentru ea", a declarat Sandra Izbaşa.

După Cătălina Popor şi Diana Chelaru, care şi-au anunţat deja retragerea, o altă campioană le-ar putea urma. Sandra Izbaşa s-a întors în sală, dar vrea să se dedice familiei.

"Nu e vorba că nu mă simt respectată, pur şi simplu nu există motivaţie. Nu spun acum că eu sunt bătrână, dar pur şi simplu, cum am spus, vreau să mă dedic familiei, pentru că am stat departe de ei 10 ani şi atâta timp cât mai trăiesc, vreau să fiu alături de ei. A meritat pe deplin!", a spus Sandra Izbaşa.

Sandra Izbaşa are în palmares trei medalii olimpice de aur şi alte două de bronz, câştigate la JO din 2008 şi din 2012.

Sursa şi video: dolce-sport.ro
Postat în 3 decembrie 2012.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0

<< Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 Următor >>

Content Management Powered by UTF-8 CuteNews



Conditii de Utilizare / Webmaster: Monagym / Gazduit de catre: Hermon.net