Bine ați venit pe site-ul Sandra Izbașa Online, site dedicat talentatei gimnaste Sandra Izbașa.
Sandra este campioană olimpică la sol, câștigând medalia de aur la Olimpiada de la Beijing în 2008 unde a reușit clasarea pe cea de-a treia treaptă a podiumului și cu echipa! A obținut de asemenea și primul loc în competițiile individuale din 2008: Arthur Gander Memorial și Nadia Comaneci Invitational.
În 2011, Sandra a devenit campioană europeană la sărituri și sol!
Navigând pe acest site poţi afla mai multe despre Sandra!

Sandra Izbașa Online acum și pe Facebook!

Super foto-reportaj: Prinde-mă dacă poți!


Doi dintre cei mai buni sportivi români au realizat o şedinţă specială de pregătire la iniţiativa ProSport. Pe o pistă improvizată, în faţa Academiei Militare din Bucureşti, campioana olimpică la sol Sandra Izbaşa (19 ani) l-a avut profesor de atletism pentru o zi pe medaliatul cu bronz european la 400 m, Ioan Vieru (31 de ani).


Mijlocul de iarnă dă senzaţia unui început de primăvară răcoros. Decorul e unul sever, Academia Militară. E marţi, nu-i 13, e doar 12. Ca şi ora la care sosesc protagoniştii: campioana olimpică la sol coboară din maşina ProSport, iar sprinterul descinde din maşina unui prieten. Îşi dau mâna pe scările Academiei, trepte ce simbolizează parcă golgota urcuşului lor spre marea performanţă, şi îşi zâmbesc. "Sandra Izbaşa!".


"Încântat, Ioan Vieru!". Îmbrăcată într-un hanorac roşu, inscripţionat cu "Academia de gimnastică Bart Conner", şi pantalon de trening albastru, Sandra îl tachinează pe "Moldo", legitimat şi el la clubul Steaua, cum că n-ar respecta tradiţia roş-albastră. "Ei hai, că nu e obligatoriu, în plus la antrenament porţi lucrurile în care te simţi mai comod", ripostează tipul cu aer de hip-hoper. Se privesc câteva secunde şi izbucnesc în râs. Tocmai s-a spart gheaţa şi cei doi arată ca un cuplu de patinatori ce parcă abia aşteaptă să taie ringul în proba de dans.


"Ai căzut rău, nu glumă"

"Dansul" sportiv... pe mai târziu. Deocamdată vorbele se leagă repede, de parcă se cunosc de câţiva ani. Îşi adresează întrebări scurte, îşi întorc imediat răspunsurile, fiecare căutând să descopere din celălalt. Aflată încă în recuperare după ruptura de tendon ahilian, Sandra şchioapătă uşor, şi "Moldo" o priveşte întrebător. "Stau de cinci luni, am avut piciorul drept şi mâna stângă în ghips. Două luni nu m-am putut mişca singură, a fost ca naiba", îl lămureşte. "Da' ai căzut rău, nu glumă. Te refaci până la Mondiale?", o compătimeşte el. "Trebuie! De luna viitoare încep să lucrez şi tehnic, că deocamdată exersez doar pe partea fizică. Sper să îmi recuperez până în octombrie măcar solul", conchide optimistă Sandra, liderul lotului olimpic.


Stretching… de introducere

Discuţia alunecă uşor spre pregătire şi cei doi hotărăsc să înceapă miniantrenamentul cu exerciţii uşoare, de încălzire. Sandra îi exemplifică câteva elemente de mobilitate, pe care Vieru le priveşte un pic sceptic şi le execută abia după îndelungi parlamentări. "Astea dau cam greu la spate, iar sfoara n-aş executa-o niciodată", protestează el. Peste câteva secunde se schimbă rolurile, Vieru fiind cel care comandă exerciţiile. "Din astea facem şi noi, nu e problemă. Hai, ceva mai greu, ce se face la atletism şi nu se face la gimnastică!", sare Sandra. Se amuză şi încearcă să improvizeze noi elemente. Spre exemplu, ridicarea piciorului la 90 de grade, care formează parcă un dreptunghi fără o latură. Cei doi încearcă să-şi atingă şi mâinile (foto stânga), cam ca doi jucători de tenis dintr-un dublu mixt care se întind să returneze o minge la fileu. "Uite, nu putem să ne atingem. Parcă am fi în celebrul film «Lanţul» la scena de final...", susţine sprinterul.


Nisipul, elementul de legătură

Ceasul ticăie amenințător, pentru că programul unui sportiv e strict, dar cei doi mai apucă să vorbească despre interminabilele cantonamente. "Noi avem două pe an, unul în ianuarie, la munte, şi unul vara, la mare, unde facem alergări pe nisip", explică serioasă Sandra. "Moldo" îi fură imediat vorba: "Cu nisipul suntem prieteni şi noi la pregătire, deşi mie unul nu-mi place. Când s-or inventa 400 m pe nisip, atunci cred că voi fi fan", decretează el. Sandra şi Ionuţ mai dau două ture de alergare "scanaţi" de fotoreporteul Răzvan Lupică şi de echipa Pro TV, dar timpul se scurge rapid şi drumul celor doi se bifurcă. În călătorii spre noi culmi ale performanţei și spre noi medalii pentru România.


Beckham de România

Ioan Vieru (31 de ani) a prins generaţii întregi de atleţi de la veterani precum Sorin Matei, George Boroi sau Ghiţă Guşet. Alături de triplusaltistul Marian Oprea, Vieru, poreclit şi "Beckham de România" pentru asemănarea cu celebrul fotbalist, ţine sus steagul atletismului masculin românesc din ultimii ani. Anul trecut, în martie, a obţinut bronzul la Europene, după ce câteva luni s-a izolat în munţi, la Piatra Arsă, unde a bătătorit în lung şi-n lat mantaua albă.


Sandra cântă la duş

Campioana olimpică recunoaşte că nu poate trăi fără mişcare şi, mai ales, fără dans, modul în care crede că se exprimă cel mai bine. Sandra mărturiseşte că uneori mai şi fredonează câte un refren: "Cânt doar când pot şi am unde, adică trebuie să fie şi un loc unde să mă simt bine. La duş cânt mai rar.Totul depinde de starea de spirit".


Ca Forest Gump

Reprezentant al unei probe ce combină viteza cu rezistenţa, Vieru, elevul lui Victor Nicolae, aleargă cam două ore la antrenament. Sandra a alergat şi trei ore continuu: "Când eram mai mică, am primit pedeapsă de la antrenori, iar ritmul pe tot timpul alergării a fost acelaşi. Acum nu ştiu dacă aş mai putea".


FOTO: Răzvan Lupică


Articol publicat de Mirela Basescu, Andru Nenciu in Prosport
Postat în 4 ianuarie 2011.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Sandra Izbaşa revine în sala de antrenament


Campioana olimpică la sol s-a accidentat la tendonul lui Ahile. Chiar dacă Izbaşa va fi alături de colegele sale de la lotul olimpic de gimnastică, participarea ei la Campionatele Europene din primăvară este incertă.


Trei luni şi jumătate a stat campioana nostră olimpică departe de covorul de antrenamente şi concurs. Trei luni şi jumătate în care Sandra a suferit o intervenţie chirurgicală la tendonul lui Ahile, în Germania, şi practic a învăţat apoi să meargă din nou. Însă gândul ei nu a părăsit niciodată gimnastica.


„Mi-e dor de aparate, de atmosfera de competiţii, de fete", spunea campioana în timpul cât a stat „pe bară", pierzând una dintre cele mai aşteptate competiţii ale sezonului trecut, Campionatul Mondial.


„Cocursurile vin şi trec, însă sănătatea mea rămâne mai importantă", se consola Sandra, care le-a ţinut pumnii colegelor ei la Londra. Cea mai mare dorinţă a gimnastei pentru noul sezon este să fie sănătoasă pentru a urca din nou pe aparate.


A amânat venirea din cauza răcelii


Sandra s-a mai întors o dată la Deva înainte de sărbătorile de iarnă. N-a mai putut rezista tentaţiei.


Locul unde s-au ţesut toate visele ei de câţiva ani, altarul carierei sale, o chemau înapoi. Imaginea diagonalei de la Buzău care s-ar fi putut transforma într-o tragedie şi care a urmărit-o mult timp a rămas doar o amintire.


Înfruntarea temerii a făcut-o să uite de toate necazurile, golul din stomac scăzând pe zi ce trece în intensitate, ajungând acum să nu-l mai simtă deloc.


„Cum a ajuns s-a urcat pe bârnă, însă nu am lăsat-o. Nu trebuie să forţeze, deşi acum dorinţa şi foamea aceasta de a reveni şi de a face ce făcea şi înainte este mare", a spus Nicolae Forminte, antrenorul coordonator al lotului olimpic de gimnastică feminină.


Însă Sandra nu a stat mult atunci. Revenirea sa în echipă se va face în această săptămână. „Trebuia să ni se alăture încă de la începutul noului an, însă gripa i-a mai prelungit cu câteva zile şederea acasă. Ea este încă în recuperare cu tonusul muscular. Să vedem cum se va readapta lipsurilor de aici", a mai precizat Forminte.


Campioana de la Beijing ştie că o vor aştepta nişte zile mai dificile, în care va trebui să reintre în ritm şi să recupereze. „Nu va fi uşor, însă am văzut-o foarte determinată să revină. În gimnastică contează şi o zi când nu faci antrenamente, nu mai zic de câteva luni. Sandra are şi un psihic puternic", a adăugat antrenorul.


Echipa de la Deva o aşteaptă pe Sandra Izbaşa să revină în sală, deoarece crede că rezultatele şi caracterul ei le va ajuta şi pe celelalte gimnaste să se „ridice". „Sandra dă un alt statut lotului. Cred că în jurul ei se poate forma o echipă mai puternică şi mai competitivă", s-a mai confesat coordonatorul lotului.


adevarul.ro
Postat în 4 ianuarie 2011.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Ultima dată cu... SANDRA IZBAŞA


Campioana olimpică de la sol mai are încă trei luni de recuperare, dar şi o groază de amintiri de depănat. În răspunsuri scurte, stilul Twitter.


Twitter e reţea de socializare, un fel de mini-blogging. Sandra Izbaşa a acceptat o discuţie în stilul Twitter, cu răspunsuri nu mai lungi de 140 de caractere. Campioana olimpică la sol nu a renunţat la gimnastică, dar mai are încă în faţă trei luni de exerciţii zilnice de recuperare. Ultima oară cînd a făcut un integral a fost pe 17 septembrie, la Buzău. Era la bîrnă, pentru că la sol n-a mai apucat. Tendonul lui Ahile de la piciorul drept s-a rupt. A urmat o operaţie şi apoi recuperarea. Sandra promite că se va întoarce la Deva, fie doar şi pentru a-şi anunţa retragerea. La 19 ani, încă mai speră. Deocamdată însă, pentru ea gimnastica se rezumă la amintiri.


... cînd ai făcut un exerciţiu complet la sol
Pe 13 septembrie 2009. Şi eram foarte bucuroasă, chiar am zis că e o zi cu noroc.


... cînd ai fost confundată cu altă gimnastă
De fiecare dată lumea mă recunoaşte, chiar şi acum, deşi mi-am schimbat culoarea părului.



... cînd n-ai avut acreditarea la tine şi nu te-au lăsat să intri la concurs.

Niciodată nu mi s-a întîmplat acest lucru. La concursuri, acreditarea e ca o carte de identitate sau ca o fisă pe care trebuie s-o introduci, altfel nu ai acces în sală.


... cînd ai avut o experienţă neplăcută la un hotel
Anul trecut, într-o seară, mi-a bătut un bărbat străin la uşă şi tot insista că e camera lui şi că eu nu am ce cauta acolo. După cîteva minute, s-a dumirit că greşise.


... cînd ţi s-a spus că semeni cu Sandra Izbaşa
Eram într-un magazin şi un bărbat mi-a zis că semăn cu cineva cunoscut. Şi apoi a continuat, semeni cu o gimnastă. Pînă la urmă m-a întrebat cum mă cheamă.



... cînd ai avut parte de o cerere ciudată din partea unui fan

Nu am primit cereri extravagante, primesc cereri obişnuite de la fani.


... cînd ai cerut un autograf
Nu prea am acest obicei. Ştiu că am sigur de la Nadia şi de la Claudia de la Cream.


... cînd ai vizitat o ţară pentru prima dată
În 2009, am mers în SUA.


... cînd ai uitat ceva important
Laptopul, în urmă cu cîteva luni am plecat spre Piteşti şi l-am uitat la Bucureşti. I-am pus pe părinţii mei să meargă după el.


... cînd ai mîncat ciocolată
Acum o săptămînă.


... cînd te-ai întîlnit cu un idol
Nu-mi prea place chestia asta cu idolii. Eu vreau să fac lucruri mari şi să fiu propriul meu idol. Cu mine mă întîlnesc în fiecare dimineaţă în oglindă.


.. cînd te-ai îmbrăcat elegant
Pe 21 decembrie. Am purtat şi tocuri pentru că după operaţie chiar erau indicate, ca să nu forţez tendonul. Nu sînt însă adepta lor.


... cînd ai pierdut un pariu
Acum trei săptămîni. Eu am susţinut că un film rulează în ziua respectivă, iar persoana cealaltă spunea că este în următoarea zi. Am ieşit bine, nu am mai dat nimic.


... cînd ai uitat de ziua de naştere a unei persoane importante
Pe 1 octombrie a fost ziua lui Puia Valer, coregraful de la Deva Eu mi-am adus aminte abia după 13 zile. Am o scuză, eram cu accidentarea cu operaţia, cu recuperarea.


... cînd ai fost la un concert
În mai 2009, la Boney M, la Deva împreună cu tot lotul.


... cînd ai şters de praf medalia de la Beijing
N-am mai scos-o de ceva vreme, dar ştiu că acolo unde am aşezat-o nu are cum să se prăfuiască.





articol din GSP
Postat în 4 ianuarie 2011.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Înapoi în laborator
Sandra Izbaşa a lăsat în urmă şocul accidentării din luna septembrie, la Buzău, când a fost la un pas de tragedie. Aflată în plină recuperare, după operaţia de refacere a tendonului ahilian la piciorul drept, Sandra a revenit la Deva, locul de unde au pornit, de atâtea ori, zeci de visuri de aur.

"E atât de bine să fiu înapoi, e o mare bucurie! Timpul a trecut foarte repede şi parcă ieri eram la spital, cu mâna şi piciorul în ghips", a declarat Sandra pentru ProSport. Întâlnirea cu colegele, cu antrenorii şi mai ales cu locul unde trăiește de câţiva ani a fost una emoţionantă. "Prima dată când am intrat în camera de la cămin am început să plâng. Ştiam cu ce gânduri am plecat de acolo, ce îmi doream şi cum m-am întors. A fost singurul moment în care am simţit o slăbiciune. În rest, a fost frumos, toţi m-au primit cu braţele deschise", mărturiseşte Izbașa.

"Mi-e dor de sol"

Motivată şi nerăbdătoare să înceapă pregătirea, campioana olimpică de la sol a încercat deja aparatele din sala de antrenament. "Încă din prima zi, când a venit, s-a urcat pe bârnă, am dat-o însă de urgenţă jos, pentru că nu are voie, piciorul nu trebuie forţat deloc", explică antrenorul Nicolae Forminte. "Nu mi-e frică, tot ce simţeam după accidentare a trecut. Am urcat pe toate aparatele şi e bine, chiar şi la sol, unde înainte numai când mă gândeam simţeam un gol, acum mi-e dor de exerciţiul meu", îl completează Sandra. Gimnasta în vârstă de 19 ani va continua recuperarea, peste două zile ea având voie, conform indicaţiilor medicilor, să alerge din nou.

"Mă bucur să o văd motivată şi într-o condiţie fizică bună ", Nicolae Forminte antrenor

articol Prosport
Postat în 4 ianuarie 2011.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Sandra Izbaşa scrie pentru ProSport Hai, Ana! Hai, Ana!


Deşi sunt departe de fete, gândul meu nu s-a dezlipit zilele acestea de sala "Millenium Dome" . Mi-aş fi dorit să mă fi pierdut printre miile de spectatori şi să le încurajez pe fete, să desfac mare tricolorul şi să strig: Hai, România! Hai, fetelor! Tare, că se poate! Sunt însă în faţa televizorului şi le transmit gândurile mele pozitive.

Despre concursul de azi sunt multe de spus. Finala la individual compus este visul fiecărei gimnaste. Nimic nu poate fi mai frumos decât să arăţi că eşti completă, că poţi stăpâni patru aparate. Este perfecţiunea... Este ceea ce cele două Ane vor încerca să atingă azi. M-au impresionat ambiţia şi "nervii tari" ai Anei Porgras. Evoluţia perfectă din calificări i-a adus deja în faţa arbitrelor un capital serios de imagine. Faptul că stai pe toate aparatele, că lucrezi curat, că ai o ţinută impecabilă este avertismentul pe care îl arunci, ceva de genul: "hei, sunt aici şi mă voi bate pentru medalie". Este atitudinea prin care îţi anunţi intenţiile, un lucru psihologic pe care fiecare dintre noi şi-l propune. În plus, are de partea ei un exerciţiu valoros la bârnă, o simplitate şi o graţie care plac ochiului.

Mă gândesc cu emoţii mari şi la Ana Tămârjan. Acasă, în faţa calculatorului, dând refresh continuu pe site-urile ce transmiteau calificările, îmi venea să plâng de furie. Ştiu cât a muncit, cât a tras, cu toate durerile pe care le avea. Emoţiile de a arăta că poate mai mult, că merită să fie pe podium la individual cred că şi-au spus cuvântul. Sper să se adune azi, să se gândească la faptul că e munca ei de o viaţă şi că poate fi mult mai mult decât ce a fost. Cred în Ana şi în puterea ei de luptă. Cred în colegele mele şi mai ales cred că diseară se poate auzi imnul României.

Un articol publicat de Sandra in Prosport.

Iata ca Sandra ne demonstreaza inca o data, daca mai era nevoie, ca gimnastica nu e singurul ei domeniu.:)
Postat în 4 ianuarie 2011.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Tsukahara printre frunze! Sandra Izbaşa numără zilele până va alerga din nou!


Pe o alee a cartierului bucureştean Drumul Taberei, o fată înaltă, subţirică, desenează piruete printre frunzele îngălbenite. Râde plină de viaţă şi improvizează pe bordura îngustă de ciment ce străjuieşte drumul o bârnă de concurs.

Şchioapătă un pic, dar piciorul ridicat la 90 de grade şi braţele întinse într-un echilibru perfect îţi şterg repede orice întrebare. "Mi-e dor de sală, de elemente, mi-e dor să mă mişc. Îmi amintesc perfect totul, reperele pe care le am la elemente, unghiurile... Când faci de 15 ani gimnastică nu ai cum să uiţi", murmură Sandra. În acelaşi timp, departe, la Londra, în sala Millennium, elevele lui Forminte concurează pentru o finală la Mondiale. Viaţa îşi urmează cursul.

Şocul o urmărește
Sandra este veselă şi tonică. Vorbeşte repede, râde mult, însă tăcerile neaşteptate închid parcă lucruri de care îi e prea teamă să se apropie, chiar şi cu gândul. "Acum e bine, mă recuperez rapid. Pot să gândesc la rece ce s-a întâmplat, însă ceva s-a rupt în mine. Va rămâne trăirea aceea când am pus mâna şi am simţit că nu mai am tendon, mi s-a făcut un gol în suflet", murmură trist. O durere care se va estompa în timp şi pe care sportiva de 19 ani vrea să o lase în urmă: "Încă nu am trecut peste acel şoc, însă am reuşit, cu greu, să îmi ascult muzica de la sol. Înainte mi se făcea rău numai când auzeam primele acorduri, am încercat să îmi revăd exerciţiul de la Olimpiadă. Imaginea aceea mă urmăreşte mereu".

"Mi se părea un coşmar"
Însă cel mai greu a fost adaptarea la noua viaţă. Zi de zi în sală, la antrenamente, totul s-a schimbat într-o secundă, când s-a trezit pe patul unui spital. "Mă simţeam un om inutil, mi se părea un coşmar. De la patru membre să trec la două şi să nu mă pot mişca fără ajutor. A fost cumplit, nu doresc nimănui asta", spune ea. Acum îşi împarte timpul între recuperare, odihnă, lecturi, plimbări şi internet, lucruri pe care nu şi le-a permis niciodată. În urmă cu două zile a scăpat de ghipsul la mâna stângă şi acum e iarăşi "un om normal" cum îi place să spună. Numără zilele rămase până pe 7 decembrie când va putea alerga din nou: "Nu mai am răbdare, îmi doresc mult să fiu ca înainte. Acum e prea devreme să ştiu ce va urma, dar mă gândesc că urmează un an par şi asta îmi dă puterea să sper".

Primele Mondiale văzute de acasă
Discuţia alunecă spre Mondiale. Sandra pare că urmăreşte tot: ştie de ultimele accidentări, de orele de intrare în concurs: "Le-am vizitat pe fete înainte de a pleca şi le-am încurajat. Sunt primele Mondiale pe care le văd de acasă, de când m-am apucat de gimnastică". Anul acesta, la Londra, dorea să cucerească titlul mondial. Pregătise un sol pe măsură, cu o dificultate de 6.3. "Am reuşit să-mi fac în gând exerciţiul de la sol. Mă opresc tot timpul la Tsukahara echer, unde m-am accidentat, am o reţinere, dar după ce depăşesc acea diagonală, restul vine de la sine", zâmbeşte ea. Este doar un prim pas. Urmează mai mulţi, toți pe ritmul muzicii de la solul care i-a adus aurul olimpic. Încă o piruetă printre frunzele de pe alee...

În urmă cu trei săptămâni, Sandra Izbaşa suferea o accidentare gravă la un antrenament, ruptură totală a tendonului ahilian drept şi fractură la mâna stângă, ajungând direct pe patul de spital. Campioana olimpică la sol a luptat permanent pentru a depăşi momentul, iar acum totul gravitează în jurul a două zile, 13 noiembrie, când va renunţa la cizma specială pe care o poartă, şi 7 decembrie, când va alerga din nou.

Germania, marea şansă
Şansa Sandrei de a renunţa la cârje la numai două săptămâni după accidentare a constituit-o intervenţia chirurgicală de reconstituire a tendonului ahilian drept la o clinică din Maintz. Imediat după operaţie a purtat o cizmă specială (foto mic), cu care poate merge singură, pe 13 noiembrie urmând să renunţe şi la aceasta. "Piciorul e bine, calc uşor în el şi abia aştept să pot merge aşa cum trebuie. A fost greu pentru că practic am învăţat să calc din nou, am fost ca un bebeluş", mărturiseşte Sandra.

Un articol preluat din Prosport.
Postat în 4 ianuarie 2011.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Sandra Izbaşa, între recuperare şi facultate





FOTO: Adevarul


Reîntoarsă acasă după ce a suferit în Germania o operaţie de reconstituire a tendonului ahilian drept, Sandra Izbaşa încearcă să valorifice timpul învăţând pentru facultate şi pentru carnetul de şofer. Florin şi Roxana Izbaşa, părinţii campioanei noastre olimpice la gimnastică, au învăţat de la medicul german cum să-i facă un masaj special sportivei pentru a-i menţine tonusul muscular.



Când eşti sănătos ai o mie de vise, când eşti bolnav ai doar unul singur... Sandra Izbaşa, cea mai bună gimnastă română a momentului, înţelege cel mai bine acest mesaj, după ce s-a accidentat în timpul unui antrenament acum câteva săptămâni la picior şi la mână.

În loc de exerciţiile artistice de pregătire pentru Campionatele Mondiale, care vor avea loc săptămâna viitoare şi la care visa să urce pe podium , ea luptă cu sine, cu corpul său, nerăbdătoare pentru a-şi reveni cât mai repede.

„Simte nevoia să pună călcâiul jos, să grăbească puţin lucrurile, dar nu are voie. I-am şi explicat că e ca un nou născut. E un nou tendon pe care trebuie să-l obişnuieşti, nu să-l forţezi să meargă dintrodată”, explică tatăl gimnastei, Florin Izbaşa.

Cunoscută ca fiind o fire energică, gimnasta noastră se deplasează acum fiind ajutată de un dispozitiv special, creat special pentru ea, care accelerează procesul de recuperare.

„E un fel de cizmă cu toc sub călcâi care scade în înălţime gradat şi care îi permite să treacă de la extensie la flexie. Poate merge singură, fără cârje. Dacă vrea să meargă mai repede trebuie să le folosească”, a explicat părintele, care a adăugat că trebuie să poarte acest dispozitiv timp de 12 săptămâni.

Timp în care va avea timp să se pregătească pentru prima sesiune din viaţa de student, dar şi pentru examenul pentru carnetul de şofer.

Părinţii o ajută cu fizioterapia

De profesie medici, părinţii Sandrei Izbaşa, Florin şi Roxana, o ajută pe gimnastă cu un masaj special de recuperare, învăţat de la specialiştii germani.

„Atât eu cât şi soţia mea am învăţat de la doctorul din Germania cum să îi facem masaj la picior. Este unul special care ajută la menţinerea tonusului musculaturii”, a mai spus tatăl sportivei, care ţine permanent legătură cu cel care a operat-o.

„Îi mai trimit poze din când în când pe mail şi îi descriu cum se mai prezintă situaţia. El ne răspunde şi ne explică la ce să ne aşteptăm. Chiar acum mi-a scris că incizia se vindecă bine. Mai trebuie scoase firele... şi să aşteptăm să se vindece”, a încheiat Florin
Izbaşa.

Păstrăm legătura cu doctorul care a operat-o pe Sandra prin e-mail. - Florin Izbaşa, tatăl gimnastei Sandra Izbaşa

Forminte: „Pe Sandra nu o poate înlocui nimeni“

În plină pregătire pentru Campionatele Mondiale de la Londra, lotul feminin de gimnastică se află în grafic. Fără cea mai valoroasă gimnastă a României a momentului, Sandra Izbaşa, dar cu două debutante, Diana Chelaru şi Ana Porgras, şi două gimnaste accidentate, Anamaria Tămârjan şi Gabriela Drăgoi, delegaţia noastră are emoţii.

„Mergem cu cele patru gimnaste şi sperăm la un rezultat bun. Se simte lipsa Sandrei în lot, la fel cum s-ar simţi lipsa oricărei gimnaste foarte bune. Pe Sandra nu o poate înlocui nimeni; cu ea am fi avut o şansă în plus la câştigarea unei medalii”, spune Nicolae Forminte, antrenorul coordonator al lotului.

Cât priveşte competiţia mondială, tehnicianul român crede că va conta foarte mult nota primită la execuţie. Şi din acest punct de vedere, la sol, am fi avut prima şansă cu Sandra Izbaşa în echipă. „Lucrurile erau clare şi locul pe podium sigur, doar dacă nu se bătea singură. Acum ne rămâne să vedem ce se va întâmpla...”, a încheiat Forminte

articol din Adevarul
Postat în 4 ianuarie 2011.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Marile speranţe
FOTO: Prosport


La o săptămână după ce a suferit în Germania o intervenţie chirurgicală de reconstituire a tendonului ahilian drept, Sandra Izbaşa s-a întors în ţară

Accidentată grav la un antrenament în urmă cu 10 zile, Sandra Izbaşa are puterea să viseze din nou. Ea a revenit în ţară, călcând singură, fără cârje, purtând însă un dispozitiv special la piciorul drept, păstrând ghipsul doar la mâna stângă.

Operată în urmă cu o săptămână la clinica din Mainz, lângă Frankfurt pe Main, Sandra Izbaşa a început lupta cu propriul organism. Operaţia de reconstituire a tendonului ahilian la piciorul drept, realizată după o tehnică de ultimă oră, ce cuprinde introducerea unui tub organic care în şase luni se va resoarbe în organism, a accelarat şi procesul de recuperare. Astfel, la numai trei zile după operaţie, campioana olimpică la sol învăţa să păşească din nou, singură, ajutată de o cizmă specială, comandată de profesorul doctor Heinz Lohrer tocmai la Munchen. "Este un dispozitiv special, făcut pentru ea, care îi permite să treacă de la extensie la flexie, gradat. Ea poate păşi singură, fără cârje, acestea putând fi folosite când doreşte să se mişte mai repede. Dispozitivul acesta îi permite ca peste 12 săptămâni să se poată ridica pe vârfuri şi să facă sărituri uşoare", explică Florin, tatăl Sandrei. Dacă de ghipsul la mâna stângă nu poate scăpa decât peste trei săptămâni, cel de la picior este necesar doar pe timpul nopţii, când trebuie să poarte o atelă ghipsată. "Pentru a preîntâmpina eventualele accidente e bine să îl poarte, iar ziua, când doreşte să meargă, poartă acea cizmă specială", conchide Florin Izbaşa.

articol din Prosport
Postat în 4 ianuarie 2011.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
„Lupt până la capăt!”
FOTO: Prosport


O tipă optimistă, plină de viaţă, Sandra Izbaşa a demonstrat că are caracterul unei mari campioane. Deşi a fost la un pas de o tragedie, accidentându-se grav, ea şi-a păstrat zâmbetul pe buze.

Aflată la spitalul din Mainz (Germania), unde a suferit luni seară o operaţie la tendonul ahilian al piciorului drept, ea a vorbit, pentru ProSport, despre şocul prin care a trecut şi planurile de viitor.

ACCIDENTARE: "Am căzut pe sol şi mi-am dat seama că ceva se întâmplase, dar nu ştiam exact ce. M-am ridicat în genunchi şi, când să pun piciorul, am văzut că s-a dus tendonul".

CUM A DEPĂŞIT MOMENTUL
: "A fost greu la început, pentru că tot timpul revedeam ce s-a întâmplat. Acum e mult mai bine, aştept să scap de ghips şi să încep recuperarea".

OPERAŢIA: "A durat trei ore pentru că a fost ruptură totală a tendonului. Port un aparat mărişor pe picior care trage hematomul. Mă mişcam greu şi aşa, iar acum, cu aparatul, e mai dificil. Va trebui să port şase săptămâni ghipsul".

MÂNA: "Mă chinui rău că eu sunt stângace şi cu dreapta, care e sănătoasă, nu mă prea ajut, nici cârjele nu le pot folosi, că nu am cum, iar ghipsul îl ţin trei săptămâni".

AJUTORUL NADIEI:
"M-am bucurat tare mult când m-a sunat. Faptul că vrea să mă ajute cu recuperarea înseamnă enorm pentru mine şi îi mulţumesc".

VIITOR
: "Aştept să încep recuperarea, iar faptul că s-a întâmplat acum, când eram pregătită de Mondiale, m-a ambiţionat mai mult. Ştiu că încă e devreme să spun ce voi face, însă voi lupta până la capăt!".

MONDIALELE DE LA LONDRA: "Le urez colegelor mele multă baftă, să aibă grijă de ele şi să nu uite că nu sunt decât ele şi aparatul la care evoluează. Atât! Îmi doresc să aducă şi o medalie, ca o răsplată pentru toate orele de muncă!".

articol scris de Mirela Basescu in Prosport

Postat în 4 ianuarie 2011.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0
Zeiţa face un miracol
FOTO: Prosport

Drama Sandrei Izbaşa, care s-a accidentat grav la un antrenament, rupându-şi tendonul ahilian la piciorul drept şi suferind o fractură la mâna stângă, a făcut înconjurul lumii. Sensibilă la durerea campioanei olimpice de la Beijing, Nadia Comăneci a sărit imediat în ajutorul ei.

Astfel, "Zeiţa de la Montreal" i-a propus să facă recuperarea la picior în Statele Unite, mai mult, ea s-a oferit să o găzduiască atât timp cât e nevoie pentru ca gimnasta de la Steaua să se pună pe picioare. Totul pentru ca Sandra să beneficieze de ajutorul celor mai buni fizioterapeuţi. "Am vorbit cu Sandra şi s-a bucurat mult că pot să o ajut. Medicii pe care îi ştiu sunt specialişti de mare valoare şi cu siguranţă perioada pe care o va petrece la noi îi va folosi mult", ne-a declarat Nadia.
Recuperare cu doctorul lui Tiger Woods

Dacă lidera lotului olimpic va accepta oferta, Nadia are deja pregătite două variante. "Una ar fi chiar la noi în Oklahoma, unde cunoaştem un doctor foarte bun în recuperări după astfel de operaţie, cealaltă soluţie ar fi să apelăm la un bun prieten de-al nostru care lucrează la Las Vegas şi este medicul lui Tiger Woods. Totul depinde de Sandra, important este să îşi revină foarte repede", a declarat Nadia pentru ProSport.
Sandra a fost operată ieri

Accidentată joi la un antrenament, Sandra Izbaşa a plecat ieri-dimineaţă spre Germania, unde în jurul prânzului a suferit o intervenţie chirurgicală de suturare a capetelor tendonului ahilian la piciorul drept. Operaţia a fost făcută la o clinică de specialitate din apropierea oraşului Frankfurt pe Main, la Mainz. Medicii au indicat o perioadă de recuperare cuprinsă între trei şi şase luni.

articol din Prosport
Postat în 4 ianuarie 2011.


Citeşte commentarii/Scrie un comentariu... Comentarii: 0

<< Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 Următor >>

Content Management Powered by UTF-8 CuteNews



Conditii de Utilizare / Webmaster: Monagym / Gazduit de catre: Hermon.net